Morgan este un alt film despre inteligența artificială. Cu actori cvasi-cunoscuți, filmul este interesant, dar nu chiar atât de bun încât să merite prea multă atenție. Cu tentă de horror pe alocuri, Morgan aduce în discuție o situație plauzibilă: ce se poate întâmpla atunci când oamenii de știință se lasă conduși de sentimente și nu de rațiune.
Morgan este numele unui android care pare să o fi luat razna. În timpul unei ședințe atacă cercetătoarea care se află în fața sa și îi scoate un ochi. Ca urmare a acestei reacții, este trimisă la fața locului Lee Weathers, evaluator de risc, care urmează să dispună dacă programul continuă sau ar fi mai bine să fie închis. Mai simplu, dacă Morgan trebuie ucisă ori ba. Echipa de cercetători s-a atașat, însă de Morgan, ceea ce se dovedește până la urmă a fi o greșeală. Morgan, care pentru membrii echipei este o „ea”, deși nu ar trebui să fie identificat printr-un gen (să fie un „it” în engleză), demonstrează că nu poate simți și înțelege afectele umane, ci doar să le imite.
Filmul mi s-a părut interesant ca idee, deși, după mine, orice film de gen care se respectă ar trebui să aibă în vedere legile roboticii definite de Asimov care au devenit, de altfel, clasice.
A robot may not injure a human being or, through inaction, allow a human being to come to harm. A robot must obey orders given it by human beings except where such orders would conflict with the First Law. A robot must protect its own existence as long as such protection does not conflict with the First or Second Law.
Morgan nu se distinge nici prin jocul actorilor, actrița care o interpretează pe Morgan având încă multe de învățat. Dacă în Ex Machina a fost o plăcere să vezi mișcările, mimica și interpretarea Aliciei Vikander, aici simți că parcă lipsește ceva esențial care să dea personajului profunzime.
Un film de văzut doar dacă nu aveți altceva mai bun de făcut. Și oare numai mie mi se pare enervantă Rose Leslie, cea care a jucat-o pe Ygritte în Game of Thrones?!
Cu capul în nori 