Șase romane construite în jurul unor opere de artă – partea I

tabloul-flamand-1-produs_imagine1. Tabloul flamand de Arturo Perez Reverte

Prima carte scrisă de Arturo Perez-Reverte pe care am citit-o a fost Harta sferică. Și, de atunci am devenit dependentă. Dacă până acum nu ați citit nimic de el, data viitoare când intrați într-o librărie, nu uitați să îl cumpărați. Aveți grijă ce carte alegeți, pentru că Reverte are și o serie despre aventurile căpitanului Alatriste ale cărei volume trebuie citite în ordine. Regina Sudului și A noua poartă au fost ecranizate, în ultimul film rolul principal fiind jucat de Johnny Depp.

Romanele lui Reverte sunt construite după modelul misterelor care apăreau în foileton în revistele pariziene ale secoului trecut. Sunt, însă, scrise în așa fel încât să corespundă așteptărilor omului secolului XXI. Sunt amuzante, incitante și inteligent construite. Așa se întâmplă și cu Tabloul flamand care are în centrul intrigii tabloul Partida de șah al pictorului flamand Pieter van Huys. Există o întreagă discuție pe marginea existenței reale a acestui tablou. Cei mai mulți consideră că lucrarea nu există, alții o atribuie pictorului flamand Pieter Huys, discipol al lui Hyeronimus Bosch, cunoscut pentru tablourile intitulate Tentațiile Sfântului Anton și Infernul.

a220a9c3a6f7b39370713d535c81aa86

Cu toate acestea Tabloul flamand ne descrie cu acuratețe creația în discuție și construiește pe marginea ei o intrigă polițistă de calitate. Totul începe când Julia, restaurator, descoperă o inscripție secretă într-un colț al tabloului: quis necavit equitem, adică cine l-a ucis pe cavaler. Este vorba despre dezlegarea misterului legat de moartea cavalerului Roger de Arras, unul dintre personajele care se află la masa de șah din tablou. Povestea se construiește de aici și ne încântă prin ingeniozitatea autorului și modul în care acesta reușește să ne prindă în plasa intrigii sale.

Cartea a apărut la editura Polirom și fost și ecranizată.

2. Sticletele de Donna Tartt

sticletele_1_fullsizeDonna Tartt m-a cucerit, inițial, cu Istoria secretă. Latinista din mine a fost încântată când a descoperit un roman în care limba latină nu doar că joacă un rol important, dar este pusă cu adevărat în valoare, recunoscându-i-se farmecul și profunzimea. De atunci am citit tot ce a mai scris doamna Tartt, adică Micul prieten și Sticletele.

Sticletele mi-a plăcut deși mi s-a părut, pe undeva mult mai comercială decât celelalte. Asta nu este un lucru rău, pentru că o face accesibilă unui număr mult mai mare de cititori. Cartea are în centru tabloul lui Carel Fabritius intitulat Sticletele. Fabritius a fost elev al lui Rembrandt și se remarcă prin finețea cu care utilizează culoarea, atenția pentru lumină și armonie. S-au păstrat foarte puține lucrări, pentru că majoritatea au dispărut în urma unei explozii care a distrus și o marte parte din orașul Delft, ucigându-l inclusiv pe Fabritius.

Personajul principal din Sticletele este Theo Decker. Dacă în primele pagini ale cărții acesta se află, adult fiind, la Amsterdam într-o cameră de hotel unde încearcă să afle dacă este pus sub urmărire, o mare parte a cărții cuprinde povestea adolescenței personajului nostru. Theo este în posesia tabloului lui Fabritius. Viața lui s-a legat de acest tablou în urmă cu 14 ani, conform cronologiei cărții, când Theo ia tabloul din Muzeul Metropolitan din New York. Cum? Păi, foarte simplu. Theo se afla în vizită la muzeu împreună cu mama sa când are loc un atentat cu bombă în urma căruia mama lui Theo moare, iar el simte impulsul de a lua tabloul fiind ajutat în luarea acestei decizii de îndemnul unui muribund peste care Theo dă în momentul în care își caută mama. Persoana în cauză se afla în muzeu împreună cu o tânără numită Pippa care va deveni un personaj central al cărții, pentru că Theo simte că este singura persoană care poate înțelege tragedia prin care a trecut.

Fabritius-vink

Povestea continuă cu viața lui Theo în Las Vegas împreună cu tatăl său și prietena acestuia, dar și cu reîntoarcerea la New York. Întâlnirea cu Boris, reîntâlnirea cu Pippa și alte câteva caractere memorabile construiesc povestea lui Theo. Poate uneori prea plină de detalii despre arta restaurării mobilierului vechi, cartea Donnei Tartt se citește cu plăcere și îți creează acea senzație de bine pe care ți-o dă o carte care a fost scrisă cu dragoste și ale cărei idei au fost atent șlefuite.

 

fata-cu-cercel-de-perla-top-10_1_fullsize3. Fata cu cercel de perlă de Tracy Chevalier

Tracy Chevalier pare a se fi specializat în acest gen de carte. Adică în cărți care să aibă în centrul lor persoane sau evenimente istorice reale despre care nu ne-au rămas, însă, prea multe informații verificabile. Astfel, în Simetria de temut îl întâlnim pe William Blake, pentru ca în Făpturi uluitoare să facem o incursiune în lumea fascinantă a fosilelor și a teoriilor creaționiste și evoluționiste. Am ales Fata cu cercel de perlă pentru că este prima carte pe care am citit-o de această autoare.

Jan Vermeer și tabloul său Fata cu cercel de perlă, numit și Mona Lisa Nordului, se află în centrul cărții despre care vorbesc acum. Despre condițiile în care pictorul a realizat acest tablou și despre fata din tablou nu se știe nimic. Acest lucru îi permite autoarei să brodeze o întreagă poveste despre viața pictorului și a modelului său. Griet, modelul, ne povestește viața în casa Vermeer și modul în care ajunge să îi pozeze maestrului pentru tabloul său. Facem împreună cu eroina noastră o incursiune în Delft-ul secolului al XVII-lea, pe care îl vedem prin ochii inocenți ai unei fete de 17 ani. Orașul, familia Vermeer dominată de prezențe feminine, viața de zi cu zi ne sunt descrise cu talent și imaginație. Povestea lui Tracy Chevalier devine astfel credibilă și fascinantă.

Johannes_Vermeer_(1632-1675)_-_The_Girl_With_The_Pearl_Earring_(1665)

Cartea se citește ușor fiind un model de împletire a faptelor istorice adevărate cu imaginația bogată a unui scriitor. Cărțile lui Chevalier sunt accesibile, dar ceea ce îmi place foarte mult este faptul că, după ce termini una dintre ele, rămâi cu informații reale despre lumea artei pe care curiozitatea te îndeamnă să le aprofundezi. Practic, te educă pe nesimțite.

Carea a fost ecranizată pentru marele și micul ecran.Vă sfătuiesc să vedeți ecranizarea cu Scarlett Johansson și Colin Firth în rolurile principale.

 

 

Diana

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s