Ce se întâmplă în iubire sau radiografia unei relații

ce-se-intampla-in-iubire_1_fullsizeCe Se Întâmplă În Iubire de Alain de Botton este o apariție editorială din acest an pe care ne-o oferă cei de la Humanitas Fiction.

Ca şi Eseuri de Îndrăgostit, prima carte a lui de Botton pe care am citit-o, titlul de față are un concept similar, alternând două stiluri literare: ficțiune romantică și eseistică. Povestea de dragoste și de viață a lui Rabih și Kirsten servește autorului drept inspirație pentru dezvoltarea și expunerea considerațiilor sale, disecând suișurile și coborâșurile care afectează o relație de iubire, cu atenția la detalii, abilitatea și finețea unui psiholog în dibuirea semnificațiilor și tiparelor comportamentale specifice.

Iubirea dintre Kirsten și Rabih pare a se desfășura într-o sală de cursuri în care protagoniștii noștri sunt pe rând profesor și elev unul celuilalt, ambii fiind inadecvați în asumarea acestor sarcini. Totodată, și noi ca cititori suntem studenți care avem de învățat din ceea ce li se întâmplă, dar și din ideile autorului inspirate de gândurile, cuvintele și acțiunile personajelor.

Prima parte a volumului este o analiză îndrăzneață a mecanismelor îndrăgostirii. Pe un palier particular, facem cunoștință cu protagoniștii noștri: arhitectul Rabih Khan, în vârstă de 31 de ani, având o slujbă într-un studio de amenajări urbane din Edinburgh și Kirsten McLelland, topograf și administrator al primăriei locale din același oraș. De la o colaborare pentru un proiect, datorită atracției reciproce, Rabih și Kirsten doresc să se cunoască mai bine, își dau întâlniri, clădesc treptat o relație și se mută împreună.

O parte din problemele de comunicare care apar în povestea lui  Kirsten și a lui Rabih (și, prin extindere, în orice cuplu) sunt cauzate de transferanță – transferul emoțiilor de la un eveniment trecut, traumatizant, de obicei din copilărie, la un eveniment prezent. De exemplu, Kirsten a fost abandonată de tatăl ei pe când avea numai 7 ani. Evenimentul a marcat-o, creându-i probleme în a-și exterioriza sentimentele atunci când soțul ei trebuie să lipsească perioade îndelungate din cauza serviciului. Cu aceste ocazii, manifestările ei devin pur și simplu glaciale; deși îi lipsește îngrozitor soțul, efectiv nu găsește nici cuvintele, nici gesturile pentru a-i arăta asta.

La fel de interesantă mi s-a părut și perspectiva asupra reproșului în cuplu. Ca și Rahib la un moment dat, cred că fiecare dintre noi ajunge ca, într-o măsură mai mică sau mai mare, mai des sau mai rar, să ne învinovățim partenerul pentru tot, chiar și pentru fapte absurde: pentru faptul că ne mănâncă pielea de la eticheta unei cămăși noi, de exemplu, sau pentru că vecinii ascultă muzica prea tare. Reproșul este o manifestare a intimității: învinuim într-o manieră nerezonabilă, așa cum nu am îndrăzni cu străinii, pe cel față de care ne permitem acest lucru, chiar dacă părem enervanți sau chiar un pic sonați.

Alain de Botton ne liniștește spunând că neînțelegerile și lipsa de consens în anumite situații sunt binevenite și esențiale, pentru că ne ajută să acceptăm mai ușor imperfecțiunile umane cu care avem de-a face în permanență, oriunde.

A doua parte a romanului ne vorbește despre provocările căsătoriei. După câțiva ani de parteneriat, Rabih și Kirsten se căsătoresc, apar doi copii “în peisaj” după primii patru ani și problemele par a se complica direct proporțional cu trecerea timpului. Romantismul devine deșuet și un eșec total pe termen lung în acest context, rutina mecanizantă, gelozia inevitabilă și latentă, competiția pentru recunoașterea meritelor și dobândirea aprecierii (autorul folosește noțiunea de prestigiu) în cadrul familial par să ducă la reconsiderarea jurămintelor asumate la căsătorie.

Protagoniștii noștri apelează vlăguiți la arta diplomației – a nu face tot ce vrei și a nu spune tot ce crezi – pentru a menține armonia și stabilitatea familiei, îndeosebi de dragul copiilor pe care îi iubesc amândoi cu devotament. Pentru că lucrurile le scapă de sub control, apelează la terapia de cuplu și descoperă că abia după 16 ani de când s-au căsătorit sunt cu adevărat pregătiți pentru… căsnicie, renunțând la idealizarea relației și așteptarea perfecțiunii din partea soțului: un om nu va fi înțeles tot timpul pe deplin de partenerul său, diferențele de gusturi și opinii trebuie tratate cu răbdare, empatie și inteligență și nu trebuie condamnate. Nu poți reprezenta totul, tot timpul, pentru jumătatea ta și, nu în ultimul rând, dragostea înseamnă obișnuință, nu exaltare.

Mi-a plăcut mult acest roman pentru că, pe lângă faptul că este bine scris și se citește cu plăcere, este o lectură care te ajută în a te înțelege mai bine pe tine însuți, dar și partenerul de viață și îți poate fi de folos în a-ți reconsidera comportamentul de îndrăgostit și relația de cuplu. Ca și Eseuri de Îndrăgostit, Ce Se Întâmplă În Iubire mi se pare o carte de citit și de recitit, de avut în bibliotecă, pentru că nu se știe niciodată…

Bogdan

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s