Despre deodorante și alți demoni

DeodorantÎn articolele mele anterioare v-am vorbit despre cele mai bune produse de igienă personală, uleiurile de duș, și v-am oferit o descriere la produsele cele mai sigure și mai plăcute în utilizare. În realitate am încercat mai multe, dar am considerat că nu are rost să vă încarc cu informații despre produsele care mi-au displăcut sau nu m-au convins din cauza concentrațiilor de ingrediente sintetice din formule.

Începând cu această săptămână, m-am gândit să deschid o serie de articole despre deodorante, ca să rămânem cumva în sfera igienei personale ca tematică și pentru a avea o continuitate logică.

Din discuțiile pe care le am în magazin cu clienții mei (cred că v-am spus că sunt consultant cosmetic), mi-am dat seama că foarte mulți nu au o idee clară despre ce este un antiperspirant și ce este un deodorant. Majoritatea își doresc de fapt un deodorant, dar întreabă de antiperspirant și trebuie să le explic de fiecare dată cum stă treaba.

Confuzia este pe deplin justificată. În primul rând, ambele produse se folosesc într-un mod asemănător și aparent pentru aceeași parte a corpului (zona axilară în principal). În al doilea rând, ca și cum s-ar dori a spori și mai mult confuzia, producătorii și promotorii media ai reclamelor pentru aceste produse folosesc frecvent descrierea “deodorant antiperspirant”.

Pentru a clarifica un pic confuzia, voi vorbi atât despre ce face fiecare din cele două produse, cam ce ingrediente folosesc în general, dar și cum se produce fenomenul fiziologic de transpirație mirositoare asupra căruia ele intervin în mod diferit.

Transpirația umană este în mare parte inodoră, până când “fermentează” cu ajutorul bacteriilor aflate la suprafața pielii și care proliferează în mediile umede, cu temperatura ridicată.

Când axilele sunt igienizate cu săpunuri, care de obicei au un pH diferit de cel al pielii, bariera naturală, protectoare a pielii este dezechilibrată (de aceea este bine să folosiți săpunuri delicate, cu pH neutru). Bacteriile vor prospera în aceste zone sensibilizate, hrănindu-se cu transpirația, cu celulele moarte de la nivelul pielii și al foliculilor de păr. În excrețiile lor, ele elimină un compus acid al cărui miros este înțepător și astfel transpirația umană capătă un miros caracteristic, de nedorit.

Să vedem cum intervin deodorantele și antiperspirantele în eliminarea acestor mirosuri neplăcute și a umidității!

Deodorantul este un complex de substanțe aplicate pe anumite porțiuni ale pielii corpului pentru a preveni mirosurile accentuate cauzate de dezvoltarea bacteriană facilitată de transpirație. Deodorantele au o arie de aplicare mai largă decât cea a antiperspirantelor, putând fi folosite pe trunchi, la subraț, pe picioare, unii le folosesc chiar ca o alternativă mai ieftină pentru parfum, pentru mirosul lor intens și persistent. Ingredientele principale folosite în deodorante, cu efect bactericid și bacteriostatic, sunt derivați de alcool, sarea (clorură de sodiu), stearatul de sodiu.

În cosmetica naturală și organică se folosesc cu același scop ingrediente mult mai delicate (alcoolul usucă pielea și poate fi iritant) și la fel de eficiente: bicarbonat de sodiu, uleiuri esențiale de plante care împiedică dezvoltarea bacteriilor (citrice, salvie, lavandă, tea tree, mentă), săruri de zinc etc.

Antiperspirantele sunt o subcategorie a deodorantelor, care conțin în plus, pe lângă substanțe bactericide, cloruri de aluminiu, clorhidrat de aluminiu sau compuși de aluminiu-zirconiu. Aceste substanțe reacționează cu electroliții prezenți în transpirație și formează “dopuri” de gel în canalele glandelor sudoripare. Ele previn excreția și se elimină în timp pe cale naturală.

Trebuie să vă spun că, în Statele Unite ale Americii, Food and Drug Administration consideră deodorantele ca fiind produse cosmetice, iar antiperspirantele – medicamente, eliberate inițial cu prescripție medicală.

Ceea ce nu se prea spune despre aluminiu e faptul că este un metal neurotoxic care nu are ce căuta pe pielea noastră, nici nu trebuie ingerat sau inspirat (de câte ori v-ați ținut respirația când ați folosit un antiperspirant cu aerosoli?). De exemplu, la o diluție de 250 mcg / litru de apă, dacă este băut, crește de 10 ori riscul de apariție a bolii Alzheimer și de 2 ori pe cel al demenței. La biopsiile de țesut mamar afectat de cancer, compuși de aluminiu și parabeni au fost găsite în celulele cancerigene. Gândiți-vă că procesul natural de transpirație, pe lângă reglarea temperaturii corpului, are și rolul de a elimina toxinele din organism. Antiperspirantele împiedică aceste acțiuni, iar în timp, toxinele și ingredientele nesănătoase din antiperspirante se cumulează în țesutul mamar și pot duce la cancer.

Deși sunt voci care susțin că dovezile în acest sens nu ar fi concludente, observ un trend ascendent printre producătorii de cosmetice (aceia cărora le pasă și de clienți, nu doar de profituri!) care elimină complet din formulele lor derivații de aluminiu, conservanții periculoși (parabenii, de exemplu) și alte ingrediente iritante și controversate.

Sfatul meu este să luați un pic de distanță față de acele branduri populare în hypermarket-uri care vă arată în reclamele lor manipulatoare cum petele de umezeală de la subraț distrug cariere și povești de amor cu Feți-Frumoși și Ilene Cosânzene. Citiți lista cu ingrediente de pe produse și orientați-vă spre deodorante, nu spre antiperspirante! Acum știți care este diferența dintre ele 😉 Și voi reveni cu noi informații în săptămânile care urmează, căci este un subiect destul de amplu.

Bogdan

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s