Matei Brunul sau despre o istorie nu prea îndepărtată

matei-brunul_1_fullsizeRecunosc că  nu citesc foarte multă literatură română contemporană. Asta se întâmplă pentru că rezonez cu foarte puține dintre romanele românești. Ultimele care mi-au plăcut în mod deosebit au fost Cartea Șoaptelor a lui Varujan Vosganian și Viața lui Kostas Venetis de Octavian Soviany. Mi-au plăcut pentru că cei doi autori știu să mânuiască cuvintele și să construiască fraze care te îndeamnă să visezi, care îți stimulează imaginația și te poartă în realitatea personajelor lor.

Matei Brunul nu are această magie a cuvintelor, dar, totuși, mi-a plăcut. Deși este uneori obositoare din cauza prea multelor detalii sau a introspecțiilor prea elaborate ale personajelor, cartea nu este doar interesantă, ci chiar bună. Este posibil să îmi fi plăcut pentru că vorbește despre două lucruri care pe mine mă interesează foarte mult: orașul în care locuiesc, adică Iași, și anii ’50 din istoria noastră recentă, unii dintre cei mai dificili și absurzi ani.

Matei Brunul este, de fapt, Bruno Matei, un tânăr mânuitor de păpuși care se întoarce în România pentru a-și putea practica meseria de păpușar. Din păcate, întoarcerea și angajarea lui se face cu ajutorul familiei Pătrășcanu care, nu la mult timp după întoarcerea Brunului, va fi arestată. Tânărul nostru va fi o victimă colaterală în goana după dușmani ai poporului declanșată în acea perioadă. Va ajunge, astfel, să fie condamnat la muncă silnică, ceea ce îi va permite autorului scrierea unor pagini foarte bune despre lagărele românești și sadismul celor care le conduc gen, Nicolae Maromet. Nicolae Maromet a fost supranumit bestia cu chip de om și a fost conducătorul lagărelor Galați, Jilava și Chilia.

Cartea se desfășoară pe mai multe paliere, pentru că Brunul își pierde memoria în urma unui accident și nu își mai aduce aminte nimic din perioada de condamnare. Încercarea de reconstituire a trecutului, povestea de dragoste cu Eliza, întâlnirile lui securistul Bojin și amintiri din viața în Italia sunt puse în paralel și construiesc portretul lui Matei Brunul, o victimă inocentă a istoriei. El devine în relațiile cu ceilalți o marionetă pe care fiecare încearcă să o manevreze conform propriilor interese.

Cartea merită citită și pentru detaliile despre marionete și teatrul de păpuși, autorul documentându-se temeinic pentru scrierea acestei părți. Matei Brunul este o carte care merită citită, chiar dacă uneori are scăderi de ritm.

Diana

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s