Omul de ianuarie de David Mitchell

omul-de-ianuarie_1_fullsizeAm ales să vă vorbesc azi despre un alt roman care îmi este drag. Omul de Ianuarie a văzut lumina tiparului, în limba română, la Editura Humanitas Fiction. Romanul cu tentă autobiografică este scris de unul din cei mai importanți autori din literatura britanică actuală, David Mitchell. De altfel, cei de la Humanitas Fiction au publicat și cel mai cunoscut titlu al său, Atlasul Norilor, care are o ecranizare excepțională.

Nu puțini sunt cei care compară romanul de față cu De Veghe în Lanul de Secară, pe care l-am citit cu mulți ani în urmă, în primul an de facultate, și trebuie să recunosc că mi-a displăcut; ceea ce nu pot spune despre scrierea lui Mitchell.

Protagonistul nostru este Jason Taylor, cel care ne povestește întâmplări din viața sa derulate între ianuarie 1982 și luna ianuarie a anului următor, ca și cum ar fi confesiuni făcute într-un jurnal.

Viața sa este plină de provocări și evenimente mai mult sau mai puțin tragice. Jason trebuie să le facă față cu brio și să învețe să se adapteze, chiar dacă e naiv și introvertit. El se luptă cu un defect de vorbire: este bâlbâit și își personifică acest defect numindu-l “Călăul”. Inteligent, reușește să păstreze un echilibru între a nu fi ținta preferată a bătăii de joc venită din partea “băieților răi” de la şcoală și a fi un băiat popular. Nu de alta, dar are și un secret “întunecat”: Jason, sub pseudonimul Elliot Bolivar, scrie poezii care sunt publicate în ziarul parohiei Black Swan Green. O ocupație deloc macho, dacă ar fi fost să cerem părerea băieților care îl cunosc…

Nici acasă lucrurile nu sunt chiar roz: Jason și Julia, sora lui mai mare care va pleca la colegiu, nu sunt cei mai buni prieteni, iar certurile dintre părinți (având pretext dificultățile materiale, dar ascunzând lucruri mai grave) sunt la ordinea zilei.

În confesiunile lui Jason se insinuează povestiri și considerații despre rude, colegi de școală, evenimente locale (cum ar fi aciuarea prin împrejurimi a unei șatre de țigani și reacțiile comunității față de aceștia). O întâlnire cu o “vrăjitoare”, primele sale încercări (primul fum de țigară tras, primul pahar de băutură gustat, prima întâlnire, primul sărut), referiri la evenimente politice deosebite (războiul dintre Marea Britanie și Argentina pentru insulele Falkland în urma căruia își pierd viețile 255 de militari britanici, inclusiv localnici din Black Swan Green).

Referirile culturale, politice și istorice abundă pe alocuri, de unde rezultă și destule note de subsol; s-ar putea ca unii dintre cititorii romanului să fie un pic agasați de ele, dar eu le-am găsit utile și interesante. De exemplu, chiar mă apucasem la un moment dat să caut pe YouTube muzicienii și cântecele despre care se fac referiri în carte, ca să intru mai bine în atmosfera ei. Oricum, am înțeles că nu e ușor să vorbești despre anii ’80 din UK, mai ales dacă e să ne raportăm la ceea ce am experimentat noi, românii, în aceeași perioadă. Britanicii vor fi gustat altfel acest roman decât noi și recunosc că îi invidiez un pic.

Dar, trecând peste aceste considerente, povestea lui Jason este frumoasă și interesantă și vă va aminti de propriile adolescențe, indiferent de locul sau perioada în care ați trăit. Eforturile de a înțelege ceea ce ți se întâmplă, de a face față provocărilor, de a te construi ca tânăr adult sunt universale.

 

Bogdan

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s