Iubirea adevărată schimbă totul – Cele patruzeci de legi ale iubirii de Elif Shafak

cele-patruzeci-de-legi-ale-iubirii-top-10_1_fullsizeUna din cărțile mele de suflet este Cele patruzeci de legi ale iubirii, scrisă de Elif Shafak, considerată pe drept cuvânt una din revelațiile literaturii turce contemporane. Cărțile ei sunt publicate la noi de Editura Polirom și, în afară de acest titlu, am  citit cu mare plăcere, de aceeași autoare, și Ucenicul Arhitectului.

Îmi place mult felul în care Elif Shafak a ales să-și construiască romanul, atât ca structură, dar și ca stil narativ.

Cele patruzeci de legi ale iubirii este construit ca o “poveste în poveste”, parcurgându-i paginile pendulăm între secolul al XIII-lea și secolul XXI.

Partea legată de contemporaneitatea noastră, ne spune într-o manieră simplă, directă, poate un pic previzibilă, povestea Ellei Rubinstein, editoare de carte trecută de prima tinerețe. Viața ei este pe un făgaș liniștit și nu pare a-i mai rezerva mari surprize: este o femeie realizată profesional, cu o stare materială foarte bună, cu o căsnicie de durată. La un moment dat îi este oferit spre lectură și evaluare (dacă va fi sau nu publicat) un manuscris intitulat Dulce Blasfemie, scris de un oarecare Aziz Zahara. În timp, între cei doi se înfiripă o legătură pornită inițial din schimburi de mesaje pe e-mail.

Dulce Blasfemie, al doilea pilon al romanului, este minunat scrisă, plină de lirism, aproape că nu-ți vine să crezi că este scrisă tot de Shafak, dacă o comparăm cu stilul povestirii despre Ella Rubinstein. Ca să fie totul și mai interesant, există mai multe voci narative (Învățăcelul, o prostituată numită Trandafirul Deșertului, cerșetorul Hasan, Ucigașul, ș.a.) fiecare cu propria poveste și perspectivă, care se unesc ca piesele dintr-un puzzle. Din acest punct de vedere, Dulce Blasfemie mi-a amintit de o altă capodoperă, Mă Numesc Roșu scrisă de Orhan Pamuk.

Acțiunea din cartea lui Zahara, pe care o citește Ella, se petrece în Anatolia mijlocului de secol XIII, o perioadă plină de mari frământări politice și religioase atât în Europa, cât și în Orient. În Apus, cruciații își croiesc drum spre Ierusalim, pentru a-l elibera de sub ocupația arabă. Ei fac un ocol spre Constantinopol pe care îl pradă groaznic și prin conflictele de aici provoacă scindarea Imperiului Bizantin. În Răsărit, hoardele mongole conduse de geniul militar al lui Genghis-Han pradă și cuceresc teritorii tot mai vaste într-un ritm vijelios.

În anul 1244, Shams din Tabriz, dervișul rătăcitor, și Rumi, predicatorul mistic tradiționalist, se întâlnesc: două mari spirite care se căutau cu nesaț unul pe celălalt se contopesc în Unul singur și se desăvârșesc reciproc.

Shams este autorul celor patruzeci de legi ale iubirii care dau numele romanului de față, în ele fiind descrisă iubirea adevărată care îi zidește și îi unește pe oameni, transcendând trupul, religia și toate acele etichete care ne separă între noi și de Divinitate. Aceste legi sunt redate integral de Elif Shafak și au provocat mare vâlvă la timpul lor și sunt controversate și acum. Eu am ales pentru voi aleatoriu trei dintre ele, ca să vă faceți o idee:

Poți să-L cercetezi pe Dumnezeu în orice lucru și orice ființă din lume, pentru că Dumnezeu nu e închis într-o moschee, într-o sinagogă sau într-o biserică. Dar dacă simți nevoia să afli lămurit unde sălășluiește, nu e decât un loc în care poți să-L cauți: în inima unui iubitor adevărat.

Adevărata murdărie e cea lăuntrică. Cealaltă se spală. Un singur soi de murdărie nu poate fi curățat cu apă limpede, iar aceea e urma urii și a patimii care întinează sufletul. Poți să-ți cureți trupul prin înfrânare și post, dar numai iubirea îți va curăța inima.

Trecutul e o tălmăcire. Viitorul e o amăgire. Lumea nu se mişcă prin timp, ca și cum ar fi o linie dreaptă, înaintând de la trecut spre viitor. În schimb, timpul se mișcă prin înlăuntrul nostru în cercuri nesfârșite. (Notă: Asta mi-a amintit de filmul Arrival, pe care l-am văzut recent și a cărui recenzie a fost scrisă pe acest blog de Diana). Veșnicia nu e un timp nemărginit, ci doar lipsa oricărui timp. Dacă vrei să cunoști lumina veșnică, scoate-ți din minte trecutul și viitorul și rămâi în clipa de acum.

Învățăturile lui Shams sunt destul de indigeste pentru bigoții de orice sorginte și discuțiile lui cu Rumi îi vor deschide acestuia din urmă noi orizonturi. Dintr-un mistic tradiționalist, Rumi devine un poet al iubirii. Într-o epocă plină de fanatici religioși, în care jihadul, războiul împotriva necredincioșilor, câștigă tot mai mulți adepți, Rumi vorbește în cuvinte și metafore de o mare frumusețe despre un război cu sinele, împotriva egocentrismului.

Conceptele și prietenia celor doi sunt denaturate de cei din jur, ei devenind ținte ale calomniilor și atacurilor venite inclusiv din partea apropiaților.

Vă invit să descoperiți mai multe în această carte minunată și poate învățăturile lui Shams din Tabriz vă vor fi de folos și vouă în modul în care abordați viața și relațiile cu semenii și Spiritul Infinit.

Bogdan

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s