Hans Fallada sau o Germanie mai puțin cunoscută

singur-in-berlin-produs_imagineV-ați întrebat vreodată cum or fi trăit nemții obișnuiți în Germania nazistă? Ce or fi gândit, ce or fi visat, cum le era viața de zi cu zi? Romanele lui Hans Fallada, publicate de editura Polirom, se apleacă exact asupra acestor aspecte și ne prezintă viețile unor oameni simpli în niște împrejurări istorice traumatizante.

Autorul a trăit în acea perioadă și de aceea cărțile sale sunt pline de detalii exacte, stilul folosit fiind, de altfel, unul aproape jurnalistic. Fallada a avut el însuși o viață complicată fiind închis de mai multe ori în aziluri psihiatrice, și-a împușcat, la un moment dat, un prieten într-o încercare de sinucidere, a abuzat de morfină și alcool pentru a putea face față vremurilor cumplite pe care le trăia.

Am citit până acum Singur în Berlin și Și acum ce facem, micuțule? Dintre cele două Singur în Berlin este favorita mea. Bazată pe o poveste reală, a unui cuplu care a comis, conform celor spuse de Gestapo, „acte de insubordonare civică” în Berlin, cartea spune povestea locatarilor imobilului de pe Jablonski Strasse, N2. 55. Accentul cade pe un cuplu în vârstă, Otto și Anna Quangel, care primesc vestea că fiul lor a fost ucis în Franța. Singura modalitate a celor doi de a se opune regimului este de a împărți prin oraș cărți poștale cu mesaje anti-naziste. Viețile celor doi se desfășoară în jurul acestei mici rebeliuni care îi va duce, în realitate, la moarte. Fallada ne prezintă, prin intermediul lor, lipsurile, spaimele, dar și mizeria morală a celor care știu să profite de un regim opresiv. Cartea a fost ecranizată în 2016 cu Emma Thompson și Brendan Glesso în rolurile principale.

În Și acum ce facem mcuțule? protagoniștii sunt doi tineri obișnuiți care au un copil alintat Piticul. Mielușica și Băiatul, cum își spun cei doi încearcă să facă față greutăților și să rămână verticali și cu principii într-o lume care nu dă doi bani pe ei, visele și speranțele lor. Nu știm daca cei doi vor face față provocărilor vieții, știm doar că vor încerca să le facă față împreună.

Cărțile lui Fallada nu sunt vesele, sunt, însă o lectură plăcută pentru că stilul autorului este clar, simplu și fără înflorituri. Spaima și fricile personajelor se transmit și cititorului care se simte recunoscător că nu trebuie să trăiască în acele vremuri. La final, m-am întrebat ce alegeri aș fi făcut eu în acele condiții, dacă aș fi avut puterea să mă ridic împotriva unui regim opresiv cum a fost cel nazist. Cărțile lui Fallada ne arată că poți rămâne om și avea principii indiferent de vremurile istorice în care trăiești. Dar întotdeauna acest lucru vine cu un preț. Uneori acesta este însăși viața.

Diana

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s