Copila de zăpadă sau când nu vrei ca povestea să aibă un sfârșit

copila-de-zapada_1_fullsizeÎncepând cu anul 2012, romanul Copila de Zăpadă de Eowyn Ivey a apărut la Editura Polirom în mai multe ediții. Deși mi-a atras atenția de la bun început, am reușit să-mi iau cartea odată cu o apariție a unui ziar local în noiembrie 2016. De oferta-chilipir am aflat dintr-o reclamă văzută în autobuzul cu care merg la serviciu.

Și de această dată mi-a făcut cu ochiul o vulpe de pe copertă! Un imbold suplimentar l-am primit din faptul că autoarea are experiență ca librar, meserie cu care am cochetat și eu o vreme.

Scrierea, având elemente de realism magic, este inspirată de basmul clasic rusesc despre Snegurocika. Fetița cu acest nume este plămădită din zăpadă de un cuplu vârstnic, care nu are copii, și ea prinde viață.

Acțiunea are loc în Alaska cea cu ierni lungi și grele, întrerupte de veri reci și scurte. Aici, fermierii locali trebuie să muncească din greu pentru a scoate recoltele necesare supraviețuirii, fără a ști dacă eforturile lor vor fi încununate de succes, din cauza climei capricioase și ostile.

Mabel și Jack, un cuplu trecut de prima jumătate a vieții, aleg să trăiască aici, în apropierea râului Wolverine. Decizia lor extremă le solicită tot curajul, determinarea și rezistența fizică. Ei renunță la confortul vieții urbane și la sprijinul propriilor familii în urma unui eveniment tragic. În tinerețe, Mabel pierde o sarcină și ulterior nu mai poate concepe alți copii. Acest lucru are impact și asupra căsniciei celor doi. Înstrăinându-se unul de altul, cu timpul ajung abia să-și mai vorbească.

Necazurile și lipsurile în care trăiesc eroii noștri îi vor apropia de familia Benson, oameni îndărătnici, dar harnici și sufletiști, care îi vor ajuta în adaptarea la condițiile dificile de trai ale regiunii și în a-și pune pe picioare ferma.

Odată cu prima ninsoare abundentă a sezonului, într-o seară, Mabel și Jack modelează în joacă o copilă din zăpadă. O îmbracă cu căciulă, fular și mănuși, apoi, istoviți și zgribuliți se întorc la caldura căminului lor. Începând cu a doua zi, fetița plăsmuită de ei pare a fi prins viață. Purtând hăinuțele lăsate de ei afară în ajun, copila apare în apropierea casei lor. Cu timpul, Faina – căci acesta este numele ei – devine un musafir sezonier care apare din munți odată cu prima ninsoare, pentru a dispărea când se ivesc primele semne ale primăverii.

Existențele lui Jack și Mabel gravitează în jurul întoarcerilor și plecărilor Fainei. Ea are o putere de fascinație deosebită prin amalgamul de calități și manifestări contrare care se împletesc în firea ei: gingășie și sălbăticie, timiditate și cutezanță, nevoia de iubire și acceptare pe de o parte, spiritul independent rebel pe de alta… Faina este asemănătoare sălbăticiunilor în mijlocul cărora preferă să trăiască în detrimentul unei familii iubitoare.

Peisajele sălbatice și grandioase descrise atât de frumos de scriitoarea americană, apropierea și căldura sufletească pe care le simți față de personaje, povestea impecabil construită te acaparează cu fiecare pagină citită și te fac să te simți din nou copil pe alocuri. Ce se va întâmpla cu eroii acestui frumos basm pentru tineri și adulți urmează să descoperiți singuri.

Între timp, eu abia aștept să citesc cel de-al doilea titlu al lui Eowyn Ivey, tradus la Polirom sub titlul Spre Marginea Luminoasă a Lumii. Editura ne promite că această nouă carte este mult mai bună decît Copila de zăpadă. Rămâne să verific dacă este așa.

Bogdan

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s